Totul despre Diabetul Zaharat

 
diabet zaharat
 

Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune metabolică sau autoimună, cu caracteristică principală a unei creșteri cronice anormale a nivelului de glucoză în sânge, cauzată de disfuncții în secreția sau acțiunea insulinei. Conform unui recent raport emis de Forumul Român de Diabet, aproximativ unul din zece cetățeni din țara noastră suferă de această boală, cu peste 800.000 de persoane înregistrate cu diabet de tip 2. Cu toate acestea, numărul real al celor afectați de diabetul zaharat este mult mai mare. În continuare, vei găsi informații esențiale despre diabetul zaharat, incluzând tipurile de afecțiuni, cauzele, simptomele, tratamentul și recomandările privind stilul de viață.

DIABETUL ZAHARAT: O EXPLICARE DETALIATĂ

Diabetul, fie de origine autoimună sau metabolică, reprezintă o afecțiune care împiedică organismul să utilizeze eficient zahărul ca sursă de energie.

Metabolismul este un proces complex ce influențează atât starea mentală cât și cea fizică a organismului, precum și greutatea și ritmul de îmbătrânire. Acest proces reglează numărul de calorii necesare pentru funcționarea optimă a celulelor și viteza la care acestea sunt consumate. Disfuncțiile ce pot apărea în acest proces sunt asociate cu boli cronice, inclusiv diabetul, obezitatea, hipertiroidia, hipotiroidia sau gută.

În cazul diabetului, se observă o creștere semnificativă a nivelului de zahăr din sânge, care în mod normal ar fi stocat în mușchi și ficat. Acest fenomen are la bază o disfuncție în secreția sau acțiunea insulinei, un hormon produs de pancreas, având rolul de a regla utilizarea glucozei în organism. Diabetul poate conduce la leziuni în diverse organe precum rinichii, inima, ochii, dar și la afectarea vaselor de sânge și nervilor. În majoritatea cazurilor, diagnosticul de diabet zaharat este stabilit târziu, mulți pacienți ajungând la medic după apariția complicațiilor, care, de cele mai multe ori, se manifestă în stadii avansate ale bolii. Conform aceluiași raport menționat anterior, 7 din 10 români solicită asistență medicală abia după ce complicațiile bolii au devenit evidente.

SEMNFICAȚIA HIPERGLICEMIEI ȘI PROCESUL DE DIAGNOSTICARE A DIABETULUI

Diabetul primește diagnostic oficial atunci când nivelul glicemiei măsurat pe stomacul gol atinge cel puțin 120 mg/dl. Pentru confirmarea hiperglicemiei, se efectuează mai multe măsurători. Glicemia poate fi evaluată atât pe stomacul gol, cât și postprandial, adică la 1-2 ore după masă.

TIPURI DE DIABET ZAHARAT

În funcție de cauzele sale, diabetul zaharat poate fi clasificat în două tipuri principale, I și II. Simptomele care preced instalarea diabetului intră în sfera prediabetului. De asemenea, diabetul poate apărea ca o condiție asociată cu sarcina, afectând atât mama, cât și fătul.

PREDIABETUL

Aproximativ 30% dintre români se confruntă cu prediabet, o afecțiune caracterizată prin niveluri ale glicemiei mai mari decât limita maximă admisă, dar insuficient de ridicate pentru a se pune diagnosticul de diabet zaharat. Persoanele cu simptome precoce de diabet prezintă un risc crescut de a dezvolta tipul 2 al bolii, în special în asociere cu factori de risc precum:

1. Vârsta (peste 40 de ani)
2. Excesul ponderal
3. Sedentarism
4. Factori de ereditate

Modificarea aspectelor legate de stilul de viață, cum ar fi adoptarea unei diete echilibrate și practicarea activităților fizice, poate contribui semnificativ la prevenirea instalării diabetului.

DIABETUL DE TIP 1

Cunoscut și sub denumirea de insulinodependent, diabetul de tip 1 este o afecțiune autoimună care apare atunci când pancreasul nu mai poate sintetiza suficientă insulină. Sistemul imunitar atacă și distruge celulele pancreasului, ceea ce duce la o scădere sau absență totală a secreției de insulină. În consecință, glucoza nu mai poate intra în celule, acumulându-se în sistemul circulator și conducând la hiperglicemie. Diabetul de tip 1 se manifestă în general în copilărie sau la vârsta adultă tânără, de obicei între 13 și 20 de ani, dar poate fi diagnosticat și la sugari de 6 luni sau, în cazuri mai rare, la vârsta de peste 50 de ani. Tipul 1 reprezintă o proporție foarte mică din totalul cazurilor de diabet.

DIABETUL DE TIP 2

Diabetul de tip 2 apare ca rezultat al reducerii efectelor insulinei (rezistență la insulină). Mecanismul este asemănător cu cel din diabetul de tip 1, unde glucoza se acumulează în sânge. Non-insulino-dependent, diabetul de tip 2 este considerat o problemă mondială, reprezentând peste 90% din totalul cazurilor de diabet la nivel global. De obicei, acesta este provocat de un stil de viață nesănătos, caracterizat de o alimentație bogată în zaharuri și grăsimi. Recent, odată cu creșterea numărului de persoane obeze în țările occidentale, vârsta medie de debut pentru diabetul de tip 2 a scăzut, raportându-se chiar și cazuri de adolescenți afectați de această boală.

DIABETUL GESTATIONAL

Diabetul gestațional este o formă de diabet zaharat ce apare în ultimele etape ale trimestrului 2 și 3 ale sarcinii, afectând aproximativ 5% dintre femeile însărcinate. Se caracterizează prin creșterea nivelului de glucoză care apare exclusiv în timpul sarcinii, din cauza rezistenței celulelor la insulină indusă de hormonii secretați de placenta. În peste 80% dintre cazuri, acest tip de diabet dispare după naștere. Cu toate acestea, mamele prezintă un risc crescut de a dezvolta ulterior diabet de tip 2. Desi adesea fără simptome vizibile, diabetul gestational necesită teste pentru a preveni posibilele complicatii:

- Hipertensiune arterială a mamei
- Greutatea bebelușului peste 4 kg (cu probabilitate de cezariană)
- Hipoglicemie neonatală

Screening-ul poate fi efectuat pe întreaga durată a sarcinii, mai ales la femeile cu factori de risc:

- Vârsta peste 35 de ani
- Indice de masă corporală (IMC) peste 25
- Crestere semnificativă în greutate în timpul sarcinii
- Istoric familial

DIABET INSIPID

Diabetul insipid nu este asociat cu diabetul zaharat și reprezintă o afecțiune a rinichilor. Cu toate acestea, împărtășește două simptome comune: sete intensă și nevoie excesivă de a urina. Această boală rară apare din cauza unei tulburări a hormonului antidiuretic.

DESPRE DIABET LA COPII ȘI ADOLESCENȚI

Copiii și adolescenții sunt cel mai frecvent afectați de diabetul tip 1, cu cauze care nu sunt complet înțelese. Există o predispoziție genetică demonstrată, asociată cu anumite gene, dar în majoritatea cazurilor nu există un istoric familial. Alți factori de mediu care pot influența apariția bolii includ diverse infecții virale, stresul, un șoc emoțional, deficit de vitamina D la sugari și introducerea timpurie a laptelui de vacă.

SIMPTOME PRINCIPALE - INDICII ALE DIABETULUI LA BĂRBAȚI ȘI FEMEI

În cazul diabetului insulinodependent, tipul 1, simptomele se manifestă, de obicei, brusc și includ:

1. Nevoia frecventă de a urina
2. Sete intensă
3. Foame intensă
4. Scădere în greutate
5. Oboseală cronică
6. Stări frecvente de leșin

Pe de altă parte, așa cum am menționat anterior, diabetul de tip 2 poate să fie "silentios" pentru mulți ani, iar pacienții sunt adesea diagnosticați târziu. Semnele diabetului la bărbați și femei în cazul diabetului de tip 2 includ:

1. Oboseală
2. Nevoia frecventă de a urina
3. Foame crescută
4. Sete intensă
5. Răni și infecții care se vindecă lent
6. Vedere încețoșată
7. Furnicături în picioare

Unele simptome de debut pot fi subtile și pot fi confundate cu cele ale altor afecțiuni:

1. Infecții frecvente ale pielii (abcese, eczeme, furuncule)
2. Disfuncție erectilă
3. Oboseală cronică
4. Infecții urinare frecvente
5. Tulburări de respirație

CAUZELE DIABETULUI

Diabetul de tip 1 are o origine autoimună, unde sistemul imunitar distruge insulele lui Langerhans din pancreas din cauza factorilor genetici, mediului și/sau a unei infecții virale, cum ar fi rubeola. Aceste insule, descoperite de medicul german Paul Langerhans, sunt grupuri de celule responsabile pentru măsurarea presiunii sanguine și producerea unor hormoni, inclusiv insulină.

Diabetul de tip 2 rezultă din acțiunea unui set de gene activate de factori de mediu și dietetici. Cunoașterea factorilor de risc pentru diabet este utilă în prevenirea dezvoltării acestei boli. Astfel, printre cauzele diabetului se numără:

1. Factorii ereditari
2. Hipertensiunea arterială
3. Bolile cardiovasculare
4. Alimentația bogată în grăsimi și zaharuri
5. Sedentarismul
6. Obezitatea
7. Hipercolesterolemia
8. Fumatul
9. Sexul (bărbații par a avea un risc crescut față de femei)

DIAGNOSTICUL DIABETULUI ZAHARAT

Pentru a stabili diagnosticul de diabet, sunt necesare analize specifice sângelui. Diagnosticul se bazează pe două valori ale glicemiei măsurate pe stomacul gol, care trebuie să depășească 1,20 g/l (7 mmol/l).

După confirmarea diagnosticului de diabet, medicul curent poate recomanda o consultație la un specialist oftalmolog pentru un screening privind eventualele leziuni ale vaselor de sânge ale retinei, glaucom sau cataractă, complicații frecvente în această afecțiune. De asemenea, poate fi indicată o electrocardiogramă (EKG), un examen al picioarelor și chiar o ecografie Doppler pentru depistarea problemelor legate de circulația sanguină a acestor membre.

Diabetul zaharat de tip 2 este adesea asociat cu niveluri crescute de trigliceride în sânge și cu un nivel mai scăzut decât normal al colesterolului "bun" (cu lipoproteine cu densitate mare). De asemenea, această boală este frecvent asociată cu hipertensiune arterială.

Pentru o gestionare eficientă a acestei boli, conform recomandărilor medicului, pacientul va efectua în mod regulat analize de sânge și urină:

1. Măsurarea hemoglobinei glicate, un indicator esențial pentru evaluarea stării actuale a diabetului
2. Profilul lipidic, cu măsurarea colesterolului și trigliceridelor
3. Evaluarea renală, cu măsurarea ratei de filtrare glomerulară și a nivelului de albumină din urină

Persoanelor cu istoric familial de diabet zaharat li se recomandă verificarea regulată a glicemiei, deoarece detectarea precoce a bolii poate reduce semnificativ riscul de complicații.

TRATAMENTUL DIABETULUI - OPȚIUNI TERAPETICE PENTRU DIABETUL DE TIP 1 ȘI 2

Obiectivul tratamentului pentru diabetul zaharat este menținerea nivelului de glucoză în limite normale și reducerea hemoglobinei glicate la sub 7%.

În cazul diabetului de tip 1, întrucât organismul nu mai produce insulină deloc, acest hormon este administrat prin:

1. Injectări, folosind seringi sau un stilou special injector.
2. Pompa de insulină, un dispozitiv portabil sau implantabil destinat furnizării continue de insulină.

Pe de altă parte, diabetul de tip 2 este inițial gestionat prin modificări ale stilului de viață, inclusiv dietă și exerciții fizice. Atunci când medicul decide să recomande medicamente pentru diabetul de tip 2 - fie orale, fie injectabile - pacientul trebuie să înțeleagă că acestea sunt eficiente doar în asociere cu o alimentație echilibrată și o activitate fizică regulată.

Diabetul de tip 2 este o boală progresivă, motiv pentru care, într-un moment dat, în paralel cu creșterea dozelor de antidiabetice, se pot prescrie și injecții cu insulină.

Similar cu diabetul de tip 2, diabetul gestațional este tratat inițial prin intermediul unei diete echilibrate și al unei activități fizice adecvate și regulate. În cazul necesității, se poate prescrie administrarea de insulină injectabilă mamei.

COMPLICAȚIILE DIABETULUI - POATE DUCE DIABETUL ZAHARAT LA DECES?

Mulți se întreabă dacă diabetul zaharat poate fi fatal. Răspunsul este afirmativ. Cu toate că zahărul reprezintă un compus nutritiv esențial pentru celule, creșterea constantă a nivelului de glucoză provoacă leziuni, în special în vasele de sânge. Cea mai gravă complicație, cu un risc semnificativ de deces, este coma, care în diabetul zaharat poate fi de trei tipuri.

CETOACIDOZA DIABETICĂ

Diabetul de tip 1 are cel mai frecvent ca complicație majoră cetoacidoza diabetică (comă), generată de deficitul sever de insulină. Simptomele premergătoare stării de comă includ:

1. Vărsături, asociate cu deshidratarea
2. Miros de acetona în respirație (de unde și denumirea)
3. Tahicardie
4. Hiperventilație Kussmaul
5. Somnolență și confuzie

Cauzele pot include diabetul de tip 1 nedescoperit, omisiunea administrării de insulină, diverse infecții, traume și medicamente. Intervenția rapidă reduce semnificativ riscul de deces. Monitorizarea atentă a glicemiei contribuie la reducerea semnificativă a riscului de comă.

COMA HIPERGLICEMICĂ HIPEROSMOLARĂ

Această stare poate să apară în ambele tipuri de diabet și se dezvoltă pe fondul unei creșteri semnificative a glicemiei, depășind 500 mg/dl, fără aciditate crescută. Simptomele includ somnolența, deshidratarea și hipotensiunea, iar fără intervenție medicală rapidă, poate duce la deces. Cauzele acestei comă hiperglicemice hiperosmolare pot include diverse infecții, infarctul, ingestia insuficientă de lichide, anumite medicamente și consumul de alcool.

HIPOGLICEMIE SEVERĂ

Această situație apare atunci când nivelul glicemiei scade sever și reprezintă o urgență medicală. Poate să apară în ambele tipuri de diabet și are simptome premergătoare stării de comă, cum ar fi confuzia și convulsiile. Printre cauzele acestei forme de comă diabetică se numără mesele neregulate, administrarea incorectă a tratamentului medicamentos, consumul de alcool și exercițiile fizice fără ajustarea dozelor de medicamente.

Diabetul de tip 2 este o afecțiune serioasă în sine, iar complicațiile sale sunt mai ales grave. Printre cele mai frecvente complicații ale diabetului de tip 2 se numără:

1. Deteriorarea vaselor de sânge din ochi, în special a celor de la nivelul retinei și cristalinului, cu risc crescut de orbire.
2. Insuficiența renală (diabetul fiind cauza principală a dializei).
3. Leziuni ale nervilor la nivelul mâinilor și picioarelor.
4. Risc crescut de infecții, deoarece vindecarea rănilor este încetinită, iar în unele cazuri poate duce la amputarea membrelor.
5. Risc crescut de boli ale cavității bucale (gingivită și parodontoză).
6. Infarct, accident vascular cerebral, tulburări de circulație, din cauza deteriorării arterelor principale.
7. Disfuncție erectilă.
8. Intoxicații cu glucoză, care afectează pancreasul și îi reduc capacitatea de a produce insulină.

PREVENIREA ȘI GESTIONAREA DIABETULUI ZAHARAT

Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, iar tratamentul este necesar pe termen lung, adaptat în funcție de reacția organismului. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), o anumită dietă - stabilită eventual cu ajutorul unui specialist nutriționist - și exercițiile fizice regulate sunt, de obicei, suficiente pentru a preveni sau echilibra diabetul de tip 2 în absența unor complicații.

Controlarea și eliminarea factorilor de risc, cum ar fi excesul de greutate, fumatul și consumul de alcool, sunt esențiale. Vizitele regulate la un specialist diabetolog, precum și controale anuale la cardiolog și oftalmolog, sunt, de asemenea, necesare.

REGIM ALIMENTAR PENTRU DIABET - IMPORTANȚA DIETEI ÎN GESTIONAREA AFECȚIUNII

Contrar unor idei preconcepute, nu există alimente strict interzise în cazul diabetului. Un regim alimentar echilibrat pentru diabet include o varietate de legume, fructe, pește și alimente cu conținut redus de zahăr (fără a fi complet interzise), sare și grăsimi.

Alimentația ar trebui să fie bogată în fibre, incluzând fructe cu indice glicemic scăzut (mere, pere), legume verzi, cereale integrale (orz, grâu dur, etc.), leguminoase (naut, linte, fasole), fructe uscate și semințe. Preparatele pot fi îmbunătățite cu uleiuri sănătoase (floarea soarelui, rapiță, măsline etc.), ierburi proaspete și condimente.

Un regim pentru diabetici ar trebui să evite adăugarea de zahăr, iar în caz de nevoie, se pot utiliza îndulcitori precum stevia sau fructe uscate, în cantități moderate.

Există anumite extracte și ingrediente naturale care pot contribui la echilibrarea glicemiei și pot fi integrate în dieta zilnică. Mai jos sunt câteva exemple de suplimente care pot fi folosite ca parte a tratamentului prescris de medic:

1. Extract din trestie de zahăr - policosanolul conținut poate regla secreția naturală de insulină.
2. Scorțișoara - stabilizează glicemia și protejează organele afectate de diabet, cum ar fi creierul și rinichii.
3. Ghimbirul - reduce glicemia și reglează apetitul alimentar.
4. Cromul - echilibrează funcția pancreasului și reduce pofta de alimente dulci.
5. Brusturele - conține acizi malic și tartric, care echilibrează funcția pancreasului.
6. Ceapa și usturoiul - pot reduce glicemia.
7. Sucul de lămâie - poate reduce indicele glicemic al alimentelor consumate.

AUTO-MONITORIZARE

Măsurarea glicemiei cu ajutorul unui dispozitiv portabil (glucometru) este o practică obligatorie pentru persoanele cu diabet de tip 1 sau 2 tratate cu insulină.

În cazul persoanelor cu diabet de tip 2 care iau medicamente antidiabetice orale, măsurarea glicemiei nu este necesară zilnic. Cu toate acestea, o persoană recent diagnosticată cu diabet de tip 2 poate utiliza un glucometru pentru a înțelege efectele unui medicament, ale unui aliment sau ale unei activități fizice asupra glicemiei.

Auto-monitorizarea nu ar trebui să devină o obsesie sau o sursă de anxietate. Se recomandă între una și patru măsurători ale glicemiei pe săptămână, notând valorile într-un caiet, astfel încât specialistul să poată face ajustări corespunzătoare în tratament.

În concluzie, diabetul este o afecțiune cronică care nu poate fi vindecată, dar poate fi menținută sub control. Un tratament adecvat și un stil de viață echilibrat pot ajuta o persoană cu diabet să ducă o viață aproape normală.

 

 

 

 

 

© Copyright Minutul de Sanatate