Utilizarea, beneficiile și proprietățile lavandei

 
lavanda
 

Lavanda este o plantă cu flori intens colorate în violet sau tonuri de mov și aparține familiei Lamiaceae. Această plantă este originară din regiunea sud-mediteraneană a continentului european și poate fi găsită și pe coasta de nord a Africii sau în zonele tropicale din regiunile sud-estice ale Indiei. Genul cuprinde aproximativ 40 până la 60 de specii de plante anuale, ierburi și arbuști. Are o răspândire naturală care se întinde de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul Europei și Mediterana până în Arabia și India. Deși formele cultivate sunt adesea plantate în grădini din întreaga lume, ele pot fi uneori întâlnite și în sălbăticie, departe de habitatul lor natural. Termenul "lavandă" este uneori folosit pentru a descrie parfumul extras din levănțică.

Istoria descoperirii lavandei

Lavanda este una dintre cele mai vechi plante utilizate în cosmetica și în scopuri curative. Vechii greci o numeau Nardus, în timp ce romanii o cunoșteau sub numele de Lavandarius. Încă de la începuturile primelor așezări statale, uleiul de lavandă era folosit datorită proprietăților sale vindecătoare antiseptice și a capacitatii de a tine insectele departe, precum țânțarii și molii.

Etimologia cuvântului "Lavanda" derivă din verbul latin "lavare", care înseamnă "a spăla", sugestiv pentru faptul că lavanda era utilizată în scopuri de igienă și îngrijire personală încă din primele etape ale civilizației. Atât grecii cât și romanii știau, de exemplu, că lavanda ajută persoanele care suferă de insomnie, anxietate și depresie, printre multe altele. În timp ce egiptenii obișnuiau să-și unge capetele cu ulei de lavandă, filosofii greci preferau să-și unge talpile picioarelor, astfel încât parfumul să se ridice natural până la nivelul capului, parfumând întregul corp.

Primele tratamente prescrise de medici cu lavandă datează din 77 d.Hr., când era folosită pentru a trata indigestia, durerile de cap și inflamațiile gâtului. Romanii, de asemenea, au recunoscut puterea vindecătoare și antiseptică a lavandei, folosindu-o des pentru spălarea hainelor, îngrijirea personală, gătit și improspătarea camerelor. Este cunoscut faptul că soldații romani luau lavandă cu ei în campaniile militare pentru a trata rănile, înțepăturile de insecte sau problemele gastro-intestinale și renale.

În perioada Renașterii, în Franța, lavanda era utilizată pe scară largă împotriva infecțiilor. În secolul al XVII-lea, majoritatea scrierilor despre plante o recomandau ca un remediu miraculos, benefic pentru o gamă largă de afecțiuni de sănătate. În această perioadă, au apărut numeroși comercianți ambulanți de lavandă, iar prețurile erau destul de mari, mai ales în timpul Marii Ciume din 1665, când lavanda era considerată un mijloc de apărare împotriva bolii.

De asemenea, regina Victoria a Marii Britanii folosea frecvent lavanda; când facea baie, adăuga ramuri de lavandă în apa. Mai târziu, lavanda proaspătă a început să fie uscată și plasată în saculeți printre haine pentru a alunga fluturii și molii. Lavanda era folosită și pentru spălarea pereților și a mobilei, deoarece ajuta la îndepărtarea insectelor de toate felurile.

Conținutul lavandei

Principiul activ al florilor de lavandă este uleiul volatil, al cărui conținut diferă în funcție de specie, varietate, soi, momentul recoltării sau forma de condiționare. Florile proaspete conțin până la 0,8% ulei volatil, iar cele uscate până la 1,5%.

Din punct de vedere cantitativ, componentele principale care conferă și mirosul de bază al produsului Lavandulae aetheroleum sunt linaloolul (20-35%) și acetatul de linalil (30-55%), însă aroma este determinată și de aportul cineolului, camforei sau geraniolului. Lavandulolul, acetatul de lavandulil, cis- și trans-ocimenul sunt compușii caracteristici ai uleiului de lavandă, iar perila-alcoolul este important datorită acțiunii sale farmacologice.

Alți compuși identificați în produsul vegetal sunt: flavonoide (mai ales sub formă de flavon-7-glucozide, care se acumulează cu preponderență în frunze), cumarine (dihidrocumarina, herniarina, umbeliferona), fitosteroli și, nu în ultimul rând, taninuri (5-10%), între care se distinge ca importantă farmacologică acidul rozmarinic, care este de fapt o depsidă formată prin esterificarea acidului alfa-hidroxi-dihidro-cafeic cu acidul cafeic; de asemenea, produsul conține acid oleanolic și acid ursolic.

În ceea ce privește compoziția chimică a uleiurilor volatile de lavandă folosite în aromaterapie, aceasta diferă de la o specie la alta. Dacă pentru Lavandulae angustifoliae aetheroleum, aromaterapia cere un conținut de 40-50% esteri (predominând acetatul de linalil), 30-40% monoterpenoli (mai ales linalool), 7-13% hidrocarburi monoterpenice (în principal ocimen), 8% sesquiterpene și 1,5% oxizi, în cazul uleiului volatil separat din L. latifolia, conținutul în monoterpenoli trebuie să se încadreze între 35 și 40% (preponderent linalool), 25 și 35% oxizi (mai ales 1,8-cineol), 10 și 20% monoterpencetone (cu borneona importantă cantitativ), 5 și 8% hidrocarburi monoterpenice și până la 2% sesquiterpene și esteri.

Modalități de utilizare a lavandei

Lavanda poate fi folosită în diverse forme, inclusiv sub formă de ulei. Uleiul esențial de lavandă este considerat pionierul revoluției în aromaterapia modernă și poate fi utilizat pentru a revitaliza și relaxa trupul și mintea, parfumând aerul din încăpere. Există numeroase utilizări ale lavandei în arta culinară, în special în regiunea mediteraneeană. Ca și condiment fin și delicat, lavanda se încadrează perfect în gelaterie și cofetărie. Poate fi întâlnită și în salate sau antreuri, în preparate cu carne, în special vânat, sau pur și simplu ca element decorativ.

Este una dintre cele mai puternice plante de leac din lume, oferind alinare atât fizică, cât și psihică, ameliorând diverse probleme, cum ar fi arsurile, aftele bucale, migrenele, insomniile, înțepăturile de insecte, afecțiunile pielii, infecțiile, stresul sau tensiunea nervoasă. Lavanda își datorează acest spectru uimitor de vindecare conținutului său chimic extrem de complex.

Lavanda este o plantă adaptogenă, care ajută corpul uman să se adapteze la stres sau la anumite dezechilibre. Este de mare ajutor pentru relaxare și contribuie la îmbunătățirea somnului, dar, în același timp, are și proprietăți de restabilire a echilibrului organismului și, astfel, îl va stimula energetic. Uleiul esențial de lavandă are acțiune sedativă, relaxantă musculară, antiinflamatoare, analgezică, cicatrizantă, scade tensiunea arterială și reduce manifestările stresului.

Beneficiile lavandei

Lavanda este o plantă extrem de versatilă și benefică pentru organismul uman. Pentru sistemul circulator, lavanda este un excelent adjuvant în reducerea presiunii sanguine, a palitațiilor și a altor afecțiuni cardiace cauzate de stres. Extractul de lavandă reprezintă un remediu eficient pentru afecțiunile digestive, în special cele ale copiilor, precum coliciile și diareea.

În plus, uleiul de lavandă accelerează vindecarea ranilor deschise, având capacitatea de a calma și de a purifica aerul. Reduce simptomele sindromului premenstrual, ale durerilor menstruale și ale problemelor specifice menopauzei. Alină durerile musculare, deoarece planta are efect calmant și antiinflamator.

Lavanda echilibrează sistemul nervos și reduce manifestările stresului și ale anxietății la nivel emoțional. Contracarează depresia și este un remediu excelent pentru migrene, dureri de cap și insomnie. Îmbunătățește sistemul imunitar și este recomandată pentru protecția împotriva infecțiilor. Lavanda este eficientă în lupta împotriva virusurilor, răcelilor, tusei, gripei, bronșitei, astmului și infecțiilor gâtului. Este benefică pentru îngrijirea tuturor tipurilor de piele, datorită capacității sale de regenerare și a proprietăților antiseptice, antifungice, calmante, vindecătoare și echilibrante. Lavanda contribuie la vindecarea vânătăilor, arsurilor (inclusiv cele cauzate de expunerea la soare), acneei, abceselor, eczemelor, micozelor și psoriazisului. De asemenea, este eficientă în tratamentul bolilor infecțioase ale pielii, precum scabia și varicela (vărsatul de vânt).

Folosirea lavandei în cosmetice

Lavanda este un aliat esențial pentru sănătatea pielii, în special pentru pielea atopică, predispusă la eczeme și pentru pielea acneică. Pentru tratarea eczemelor, amestecă două picături de ulei de lavandă, două picături de ulei de arbore de ceai și două lingurițe de ulei de cocos, aplicând soluția în fiecare zi. De asemenea, uleiul de lavandă poate uniformiza tonul pielii, reducând depigmentările, în special petele mai închise la culoare, diminuând aspectul petelor și a roșeții.

Ridurile și liniile fine ale tenului sunt adesea rezultatul acțiunii radicalilor liberi. Datorită bogăției sale în antioxidanți, uleiul de lavandă te ajută să te protejezi împotriva acestora. Pentru a atenua ridurile, aplică o combinație de câteva picături de ulei esențial de lavandă și ulei de cocos, ca hidratant, de una sau două ori pe zi.

Uleiul de lavandă poate trata inflamațiile însoțite de dureri. Pentru a trata inflamațiile cauzate de arsuri, combină 1-3 picături de ulei de lavandă cu 1-2 lingurițe de ulei de moringa sau ulei de cocos, aplicând amestecul de 3 ori pe zi. Dacă ai suferit arsuri solare, poți ameliora disconfortul utilizând un spray cu ulei de lavandă. Amestecă un sfert de cană de suc de aloe vera, 2 linguri de apă distilată, 10-12 picături de ulei de lavandă și ulei de jojoba și pune amestecul într-o sticlă de tip spray. Agită sticla și pulverizează soluția pe zonele afectate de arsuri solare. Folosește spray-ul de 2-3 ori pe zi până când leziunile se vindecă.

 

 

 

 

 

© Copyright Minutul de Sanatate